E ușor să confunzi dragostea cu dependența. Sau cu ochii dulci. Sau cu promisiuni multe. Ai primit o floare sau mai multe, ai fost numită cea mai frumoasă femeie de pe pământ, ai fost dusă prin câteva localuri și gata, e dragoste. Vrea el să te folosească, să se culce cu tine și atât? Nuuu, el doar e cel mai drăguţ bărbat de pe pământ. El are planuri cu tine, mai mari decât pe-o noapte. El te vrea alături. Sau poate nu te vrea. El a obosit. El a plecat. Cu ea e cam la fel, doar că că femeia uneori nici nu trebuie să depună vreun efort pentru a primi ce dorește. Oricum, procesul și finalul e același: ea te-a cucerit, ea te-a folosit, ea a obosit, ea a plecat.

E greu să alegi oamenii potriviți. Uneori nu-ți ajunge nici o viață pentru asta. Alteori înțelegi din prima că nu ai dat greș. Până la urmă, faptele spun mai mult decât un sărut și atitudinea cântărește mai bine decât un gest. Deși într-o relație sănătoasă ambele sunt deopotrivă vizibile. Până acolo, femeile și bărbații se complică cu primii întâlniți, se ard bine, nu-și învață lecția, se ard a doua oară și apoi se declară veșnice victime ale unei iubiri neîmpărtășite. Dragostea însă nu vine de mână cu cineva. Ea se construiește, cât de imposibil nu ar părea asta pentru unii. Ea se demonstrează. Nu direct, că nu ești la un concurs de frumusețe și nici la poligon. Încrederea însă vine din demonstrații, fie că le numim confirmări sau surprinderi. Încrederea vine din visuri și dorințe comune.

Nu poți să refuzi un om pe care îl iubești. Uite pur și simplu nu poți, mai ales dacă celălalt te roagă ceva legat de relație. Nu poți să pari azi implicat și mâine mai puțin implicat. Așa, ca o răceală ușoară. Nu poți să muști dintr-un măr fără a lăsa urme. Muști din încredere, tot lași urme. Nu poți să te prefaci la nesfârșit, cum nu poți să iubești la nesfârșit, fără a avea certitudinea că ești sau vei fi și tu iubit într-o zi. Cât de puțin. Nu ești iubit, deci ești folosit. Dacă ești folosit, nu are sens să iubești. Să lași din timpul, ambițiile și visurile tale pentru poftele cuiva. Și nu în toate relațiile unul se folosește de celălalt. De asta înainte de a începe cu cineva ceva sau și mai mult, înainte de a continua asta, întreabă-te, ar face omul ăsta totul pentru voi sau nu? Ar găsi soluții sau reproșuri? Ar vedea partea goală sau partea plină a paharului? Ar iubi sau s-ar folosi? Aici e tot sensul relațiilor fericite și nefericite.

Omului iubit nu îi vei spune: “iartă-mă, am obosit” sau ”astăzi am alte planuri” sau ”mi-e foame, nu acum”. Cu el vei fi indiferent de orice. Oamenii ar trebui să facă diferența între “a te folosi de cineva” și “a iubi pe cineva”