Orgoliul distruge tot ceea ce iubirea construiește

Te trezești într-o zi că ești fericit. O ai alături pe cea mai frumoasă și mai scumpă femeie. Ea te iubește și ți-a demonstrat de atâtea ori că ești omul ei. Tu parcă nu ai vrea nimic altceva. Însă, pas cu pas, lași frustrarea și nemulțumirea să vină între voi. Dacă ea face ceva diferit, te revolți. Dacă nu e de acord cu tine în unele aspecte, te înfurii. Dacă altcineva îi face un compliment, devii gelos până la imposibil. Vrei să fie a ta. Ai închide-o undeva, doar ca să-ți aparțină în totalitate. Și aici e momentul în care începi să o pierzi.
Orgoliul a rănit multe inimi, dar cel mai mult le-a rănit pe-ale oamenilor care te iubesc.  Orgoliul, nepăsarea, narcisismul excesiv, indiferența, mânia, inconștiența unor gesturi: toate sunt ca niște săgeți cu vârf otrăvit într-o relație. Și nici nu îți dai seama când pierzi controlul și cu el pierzi și ultimele gesturi de dragoste. Rătăcești undeva între frustrare și asumarea unor prea multe merite și așa dai naștere la orgoliu. Unul imposibil de oprit.
Voi, cei orgolioși, frustrați și duri, încetați să vă victimizați atât în propria relație. Odată ce sunteți în această relație, aveți partea voastră de implicare și partea voastră de vină. Nimic nu distruge un sentiment puternic mai mult decât individualismul fiecăruia. Când fericirea ta e mai importantă decât fericirea voastră. Când orgoliul e mai important decât iubirea comună. Când vrei să primești fără să și oferi. Prostii. Dacă ești alături, fii bun și fă-l fericit pe cel de lângă tine. Pentru că nu e suficient să construiești, mai trebuie să menții.

Winter!