Astăzi m-am trezit cu dor. Nu știu să explic cu ce fel de dor.
Vorbesc de dorul acela care pune stăpânire pe sufletul tău și care pare
într-un fel nefiresc.
E răcoare. Și neliniște. Primăvara asta e capricioasă. Azi, e ca o
toamnă.
Azi mi-e greu să visez. Privesc abătută pe fereastră și nu mă gândesc
decât la faptul că dorul meu se aseamănă cu vremea de afară. Vântul a alungat soarele și pentru moment îl ține la distanță.
E răcoare. Și neliniște. Și dor. Pare că totul e în ordine, dar de fapt, nimic nu este așa cum ar trebui să fie.
Mi-e dor de tine, mami! La mulţi ani frumoşi pentru o floare frumoasă şi veşnică!
duminică, aprilie 13
Abonați-vă la:
Postări (Atom)