Moare câte puţin

De Pablo Neruda

Moare câte puţin cine se transformă în sclavul

obisnuintei, urmând în fiecare zi aceleaşi

traiectorii; cine nu-şi schimbă existenţa; cine nu

riscă să construiască ceva nou; cine nu vorbeşte cu

oamenii pe care nu-i cunoaşte.

Moare câte puţin cine-şi face din televiziune un guru.

Moare câte puţin cine evită pasiunea, cine preferă

negrul pe alb şi punctele pe "i" în locul unui

vârtej de emoţii, acele emoţii care învaţă ochii să

strălucească, oftatul să surâdă şi care eliberează

sentimentele inimii.

Moare câte puţin cine nu pleacă atunci când este

nefericit în lucrul său; cine nu riscă certul pentru

incert pentru a-şi îndeplini un vis; cine nu-şi

permite măcar o dată în viaţă să nu asculte

sfaturile "responsabile".

Moare câte puţin cine nu călătoreşte; cine nu

citeşte; cine nu ascultă muzică; cine nu caută harul

din el însuşi.

Moare câte puţin cine-şi distruge dragostea; cine nu

se lasă ajutat.

Moare câte puţin cine-şi petrece zilele plângându-şi

de milă şi detestând ploaia care nu mai încetează.

Moare câte puţin cine abandonează un proiect înainte

de a-l fi început; cine nu întreabă de frică să nu

se facă de râs şi cine nu răspunde chiar daca ştie

întrebarea.

Evităm moartea câte puţin, amintindu-ne întotdeauna

că "a fi viu" cere un efort mult mai mare decât simplul

fapt de a respira.

Doar răbdarea cuminte ne va face să cucerim o

fericire splendidă. Totul depinde de cum o trăim...

Dacă va fi să te înfierbânţi, înfierbântă-te la soare

Dacă va fi să înşeli, înşeală-ţi stomacul

Dacă va fi să plângi, plânge de bucurie

Dacă va fi să minti, minte în privinţa vârstei tale

Dacă va fi să furi, fură o sărutare

Dacă va fi să pierzi, pierde-ţi frica

Dacă va fi să simţi foame, simte foame de iubire

Dacă va fi să doreşti să fii fericit, doreşte-ţi asta în

fiecare zi...