Întrebări retorice.

“Tu ești curajoasă. Tu ești frumoasă. Tu ești puternică.”
Așa mi se spune uneori.
Dar azi nu. Nu am idee cât de mult mă reprezintă aceste calităţi... mai ales când frica mă invadează şi mă pune pe gânduri. Atunci nu sunt curajoasă și nici puternică, sunt doar speriată, care nu e sigură că ce a ales e tocmai ce are nevoie, că acel DA spus categoric ar fi trebuit să fie NU. Nu te poți numi puternic atunci când ţi-e teamă de ce ai ales şi nu ştii încotro să mergi sau cu cine mai ales. Nu ești cu adevărat curajos atunci când te complaci într-o situaţie care nu te încântă deşi ştii că ai putea renunţa.
Uneori, mi-e teamă de mine. Mi-e teamă că confuzia, nesiguranța mea îi va alunga pe oamenii cărora momentan le pasă. Mi-e teamă că se vor sătura să mă înțeleagă, să aibă răbdare, să fie exact de ce am nevoie. Mi-e teamă că mofturile şi fiţele provocate vor alunga persoanele din viaţa mea.. că frica de a-mi arăta sentimentele va creşte treptat până când se va termina totul. Ce s-a întâmplat cu încrederea, momentele în care eram cea puternică, când aveam curajul să spun NU la ce nu-mi plăcea, să renunţ la ce-mi face rău chiar dacă doare?  Parcă m-am cufundat într-o rutină din care mi-e greu să ies.. Şi mă uit la ce a fost până acum şi realizez că în momentele grele,de viaţă nu am fost eu... pentru că aș fi mers pe alte drumuri, alături de alți oameni.
Azi e una din zilele în care gândurile cele mai profunde ies la suprafaţă şi stârnesc ideea ,,Cum ar fi fost dacă?" ... o zi în care liniştea din exterior ascunde vulcanul din interior. :)

Lan Party v11

         Uneori e bine să nu mai aştepţi nimic de la oameni. Să nu aştepţi să te înţeleagă…de cele mai multe ori nu te înţelegi nici tu. Să nu te aştepţi să fii o prioritate pentru ei şi nici măcar să se gândească şi la tine când iau decizii. Numai atunci când vei învăţa să nu ai aşteptări de la ei te vei pune singur la adăpost de noi dezamăgiri.