Motto: ''Cine nu iese din eu, n-atinge absolutul

şi nu descifrează nici viaţa.''

Constantin Brâncuşi

Infinitul algebric

funcţia universului

unde:

a – o cârtiţă care sapă sub lună

b – un fluture care face duş

c – o girafă aeriană

şi eu...
cea care încearcă să te găsească în cascada niagara,
un punct fără chip, pus aici în adâncuri de o cârtiţă ce veghează asupra-mi,
un albastru ce curge-n murmur suav din ceruri
în zâmbete calde şi simetrice de primăvară
hoinărind ca o girafă pe poteci în mireasma vântului călător...
doar un fluture târziu rătăcit în suspinul unei dimineţi arse de zbuciumul ecuaţiei tale în care tu eşti principala necunoscută
ce-ţi perturbă sunetul ascuns de foşnetul melancoliei.
Camera plină de regrete tardive
scoate din fiecare cm2 al colţului prăfuit
o limită de la -∞ la +∞ a sufletului uitat demult
iar eu... eu rămân în eternitate ploaia florilor de liliac
risipite pe aleile aeriene ale timpului în care
2+2= SFÂRŞIT.