La steaua care-a răsărit...

Printe steluţe argintii care se cern din înaltul cerului într-un dans globiu, ameţitor, gândurile nostre se îndreaptă, acum, în miez de iarnă, spre cel atât de îndepărtat...şi totuşi, atât de apropiat sufletelor noastre...Eminescu.
El e setea nemărginirii şi taina corolarului acesteia inaccesibilă altor poeţi...Este România noastră situată în spaţii diafane de vis în care vântul adie domol, cerul este plin de stele, văile respiră parfum de flori...