"Dacă ai crezut mereu în ceva ce nu a existat niciodată, nu ai pierdut nimic, dar dacă nu ai crezut niciodată în ceva ce a existat mereu... atunci poţi fi sigur că ai pierdut totul."
Dacă ai pierdut tot ce-ţi doreai, nu mai poţi avea decât ceea ce nu ţi-ai dorit. Regretele tardive devin noţiuni lipsite de valoare. Astfel se explică de ce în viziunea unor oameni, viaţa este un demon metamorfozat în înger, cu chip blând, cu idealuri pure, aparent realizabile.
Din punct de vedere spiritual,muritorul cu o doză considerabilă de romantism, deţine puterea absolută. Aşa că, ce poate fi mai frumos, mai pur decât sentimentul de iubire din inima unui romantic. El porneşte pe un drum hieratic şi se opreşte doar atunci când apare în calea sa, forma sumbră a realităţii.
Singura boala, cu care ne dorim să fim contaminaţi este iubirea, iar odata cuprinşi de virusul ei, nu ne mai dorim să fim vindecaţi. Dar, contrar legilor fireşti ale vieţii, vindecarea bolii reprezintă moartea sufletului. Un suflet mort într-un trup viu este asemenea unei păsări fără a zbura, unei chitări fără coarde... Ea va cădea, prăbuşindu-se până la final... Pentru că viaţa chiar poate fi un adevarat concubinaj al contradicţiilor.
De asemenea, şi matematica are o latură spirituală: ecuaţia iubirii nu poate fi rezolvată de un matematician ci... de un îndrăgostit. El descifrează şi dezvăluie "formulele" necesare, doar gândindu-se la persoana care îl face să zâmbească
A fi romantic în ziua de astăzi înseamnă a fi diferit.
Ceea ce lumea consideră lipsit de valoare, eu consider extrem de preţios. Astfel, "urâtul" lumii este "frumosul" meu. Privesc dincolo de aparenţe şi îmi transform dorinţa în scop.
Postări
