Fără așteptări, fără a căuta motive sau urmări.

De cele mai multe ori, cele mai reușite momente din viața noastră nu se află pe nici o listă. Sunt întâmplările care se petrec spontan, pe care nu le planifici amănunțit cu nu știu cât timp înainte și care te fac fericit pe tine, într-o clipă oarecare pe care o furi timpului, pe furiș.Aproape nici un eveniment pe care l-am plănuit vreme îndelungată, până la cele mai mici detalii, nu s-a ridicat vreodată la înălțimea așteptărilor mele. Lucrurile nu au mers așa cum le-am gândit eu și așa cum îmi doream să se petreacă. În schimb, mi-am creat amintiri de neuitat cu momentele pe care le-am trăit așa cum au venit, fără să încerc să le schimb cumva cursul.Cred că fericirea noastră ne e mai la îndemână atunci când trăim momentul. Fără așteptări, fără a căuta motive sau urmări. Zilele pe care ți le amintești cu drag, până la cel mai fin detaliu, sunt cele în care deși nu s-a întâmplat ceva special pentru lume, s-a petrecut ceva special în sufletul tău, fără să faci nimic pentru asta. Timpul ți-a oferit un cadou, pe care l-ai despachetat în grabă și pe care l-ai trăit exact așa cum ți-a fost dăruit.

Nimic

Motto : „Adevărul cere sinceritate, cine e sincer spune adevărul, cine nu, nu. Confesiunea este autentică, dacă este sinceră şi comunică adevărul” Eugen Simion

În opinia mea, această aserţiune denotă o cunoaştere a comportamentelor interumane şi un punct de vedere personal.

În primul rând, un ''personaj'' poate fi foarte sincer şi cu toate acestea, confesiunea lui să pară în cele din urmă „nesinceră” pentru că este nereuşit srisă sau pentru că nu a surprins esenţialul, iar o scriere „nesinceră”, în care sinceritatea este simulată cu pricepere va părea, în consecinţă, mult mai sinceră. În concluzie, contează mai puţin sinceritatea actului, decât sinceritatea scriiturii, adică capacitatea ei de a sugera adevărul. Frumuseţea stilului vine din spontaneitatea lui, deoarece în felul acesta lectorul are impresia că autorul este sincer cu el şi îi împărtăşeşte gândurile în fluxul lor firesc, fără a le „aranja”. Aşadar, gândurile ar trebui notate aşa cum vin, spontan, în momentul când se nasc.

În al doilea rând, trebuie să nu te încrezi în literatură. Trebuie să scrii cum îţi vine sub condei, fără să cauţi cuvintele.

Forţând puţin nota, se poate susţine, că nu există un scriitor sincer şi unul mincinos, ci doar scrieri care redau sentimentul sincerităţii şi adevărului şi scrieri care, chiar bine scrise, nu reuşesc să convingă.

Motto-ul reuşeste să suprindă o parte din noi, care îşi asumă răspunderea pt. fiecare cuvânt spus...:( Uneori o minciună costă mult mai mult decât esenţa adevărului...