Ca te simţi mai apropiat de cineva trebuie să cunoşti o parte dintre lucrurile care îl fac vulnerabil şi să creezi o legătură empatică pe baza căreia să dezvolţi o relaţie.

Noi credem că aproape toate relaţiile pe care le avem, indiferent că sunt de amiciţie, colegiale sau romantice, sunt lucruri care se întâmplă de la sine, dar de multe ori ele sunt relaţii provocate de noi sau de către cei cu care avem o relaţie.

Ne împrietenim cu cei cu care lucrăm pentru că ne este uşor să empatizăm cu ei, îi chemăm apoi să facem câteva activităţi împreună, apoi îi invităm la o zi de naştere etc. Acestea sunt micro-decizii mai deloc accidentale, fiind provocate de dorinţa noastră de a cunoaşte oameni noi şi de a ne împrieteni cu ei.

Diferenţa dintre ce facem noi în mod "natural" şi ceea ce ar face setul de întrebări de mai jos este că noi dăm decidem când să escalăm legătura în intensitate. Practic, noi decidem când trecem la etapa următoare şi încercăm să intuim prin diverse acţiuni, dacă legătură dintre noi şi persoana faţă de care vrem să fim apropiaţi, poate fi mai puternică.

Ca să te îndrăgosteşti de cineva trebuie să te laşi descoperit şi să te faci vulnerabil. Va trebui să vorbeşti despre lucrurile care îţi plac, lucrurile care nu-ţi plac şi despre lucrurile, oamenii şi evenimentele care te-au marcat.

Pe măsură ce te destăinui, vei avea multe momente în care te întrebi dacă eşti judecat, dar aceste frici îţi sunt alungate atunci când ţi se răspunde înapoi cu aceeaşi monedă (adică cu acelaşi grad de vulnerabilitate).

Ţinând cont că în SUA 1 din 4 cupluri, este un cuplu care a făcut cunoştinţă unul cu celălalt prin intermediul Internetului, ideea că dragostea se întâmplă de la sine, este din ce în ce mai puţin actuală.

Într-adevăr, e mai romantic să te îndrăgosteşti de la prima vedere. Totuşi, mi se pare mai romantic să rămâi îndrăgostit şi apropiat de persoana iubită toată viaţa, indiferent de cum a început toată relaţia.