Repede te dezamăgești în oameni. Te dezamăgești în faptele lor, în promisiunile pe care nu le-au împlinit, în plecările pe ușa din spate și în trădările după care îți revii atât de greu. Te deamăgești în minciuna spusă privindu-te în ochi și în reproșurile lor fără argumente. Apoi înțelegi că până și dezamăgirea are un sens. La început e ucigător să reziști gândului că nimic nu mai e la fel. În timp însă, te schimbi.
Partea cu dezamăgirea e de prost gust, în schimb are și o latură bună. După, vezi cu alți ochi implicarea ta și atitudinea celui de alături. După, încerci să cauți un echilibru în dragoste, un răspuns pentru toate întrebările. După ești mai puternică. Nu te mai lași dusă de val, nu mai cedezi atât de ușor, nu accepți indiferența lui și nici lipsa de iubire. Știi ce ești și știi ce vrei.
Nu căuta să treci peste o dezamăgire, ia de la acest sentiment cât poți de mult. Ia lecția și experiența. Ia certitudinea că nu vei mai repeta nimic din tot ce a fost. Mergi mai departe, dar deja ca o femeie puternică. Totul depinde de tine. Poți să suferi apoi o viață sau poți să înțelegi că nu trăiești fericirea alături de fiecare. Că unii mai și rănesc. Că tu trebuie să știi cum să treci dincolo de regrete. Că nimeni nu va fi în locul tău.
Postări
