Ceva destul de interesant: "Atitudinea tandră în momente de iritare e o dovadă de smerenie"
Deseori, când suntem asaltaţi de nervi, nici unul dintre noi nu vrea să cedeze, să facă primul pas. Asta ar fi ca şi cum aş admite că "eu am greşit". Dar ce-ar fi să-mi schimb punctul de vedere? De fapt, a face primul pas spre reconciliere mă pune în poziţia adultului. Pot fi adult în acel moment?
Sfântul Ioan Gură de Aur spunea că "atunci când bărbatul se ceartă cu femeia, familia lor este în aceeaşi situaţie ca un vapor aflat în mijlocul furtunii, când căpitanul se ceartă cu timonierul". Dacă am avea în minte imaginea aceasta atunci când suntem pe cale să intrăm într-o ceartă, poate că ne-ar fi mai uşor să fim adulţi şi să nu ne lăsăm angrenaţi în vârtejul vorbelor urâte.
A păstra o atitudine tandră în momente de iritare e o dovadă de smerenie. A-ţi aduce aminte că sub nervii pe care-i ai stă ascuns "cel mai bun prieten" al partenerului tău poate să te oprească de la a da frâu liber replicilor care stau să răbufnească.
Putem încerca să folosim unul dintre următoarele gesturi de tandreţe, care vor avea efect mai ales dacă vor fi folosite înainte de a se ajunge la schimb dur de cuvinte, când deja devine mult mai greu să vrem a ne păstra pacea, şi chiar poate duce la amplificarea conflictului:
- Atingerea calmează tensiunea. Încearcă să-i prinzi mâna partenerului sau măcar degetul mic. Asta e ca şi cum i-ai spune: "Ştiu că acum nu ai chef să mă ţii de mână, dar măcar poţi să mă ţii de deget?".
- Practică blândeţea. "Un răspuns blând domoleşte mânia, iar un cuvânt aspru aţâţă mânia", spune înţelepciunea lui Solomon. Cuvintele urâte ne ies automat, dar blândeţea e ceva ce are nevoie de exerciţiu pentru a putea fi folosită şi în momente critice.
- Fă-ţi iubita să râdă. Atunci când iubitul îşi aduce aminte să fie simpatic în toiul unei certe şi face o schimbare comică bruscă, surpriza cu care iubita primeşte acea transformare poate trece uşor în zâmbet.
Postări
