Atunci când zâmbește, zâmbetul ei e ca un răsărit de soare.
Atunci când e tristă, e ca o fotografie alb negru. Fără culoare.
Atunci când e nerăbdătoare e încântătoare.
Atunci când iubește e ca o floare de primăvară – frumoasă, parfumată, gingașă.
Atunci când urăște e ca o furtună care mătură totul în calea ei.
Atunci când iartă, e blândă.
Atunci când îți sare veselă în brațe e atât de frumoasă!
E ea, femeia. E vară, e primăvară, e toamnă, e iarnă.
E ca anotimpurile. E început și e sfârșit.
E o minune. Minunea ta.
Postări
