Visele te ridică, te poartă pe tărâmuri nedescoperite, dar deodată totul este distrus și revii la viața de zi cu zi... și vezi că traiesti doar din vise și că doar ele îți dau speranța de a mai trăi... îți creezi propriul univers din imaginația ta... o lume precum ți-ai dorit-o întotdeauna - Visele Te Poartă Pe Aripile Speranței"... dar câteodata visele devin niște iluzii amăgitoare ale vieții care vor fi întotdeauna de neatins.
Timpul e ireversibil. Nu-l poți schimba. Nu-l poți opri. Nu-l poți ajunge. Știu faptul că majoritatea dintre voi vor spune "trăiește-ți clipa"-Dar care clipă? Câteodată, nu poți spune, face, decide ceea ce vrei... NU pt. că nu ai vrea dar pt. că lenea este mult prea mare și deranjul prea mic... acel impuls ți-l poate da doar "CINEVA" și acel "CINEVA" ar fi CONȘTIINȚA fără de care am fi fost pierduți... și care nu ne-a lăsat niciodată la greu, dar care te face să și regreți, să suferi pt. fiecare pas pe care îl comiți inevitabil pe moment fără să gândești.
Și atunci îți dai seama mult prea târziu că timpul e valoros și nu așteaptă pe nimeni. Atunci începi să-ți reproșezi că nu ai putut face unele lucruri la momentul potrivit...
Publicat de
Iuly
comentarii (0)
Și dacă ai realiza că…
Toate astea sunt simple melancolii ce nu-mi aparțin și nu-ți aparțin, dar anihileaza spiritul. Gândurile se înspăimântă de existența lor... refuză totul până la epuizare... dorința este tot mai puternică... emoțiile te cuprind, zâmbetul te copleșeste... oare nu cunosc faptul că sublimul nu se atinge, ci se simte?Ai observa că...
Mă cuprinde amuzamentul: ideea in sine. Faptul că tu crezi că mă cunoști atât de bine.
Dar fiindcă...
Accepți doar ceea ce îți creezi ca fiind real... vei învăța cu timpul.
Așa că…
Imaginează-ți un glob de cristal greșit.
Iar tu…
“Ar trebui să știi că nimic nu contează. Viața e o mascaradă, totul se dezintegrează.”
Publicat de
Iuly
comentarii (0)
Publicat de
Iuly
comentarii (0)
București... lume multă... n-am vazut nicăieri, niciodată, atâta lume pe metru pătrat... la început am crezut că e vorba doar de o cacealma(cineva se joaca de-a hologramele)... sunt chiar oameni reali.
Acum, dupa o perioada de jumătate de an, București mi se pare la fel ca oricare alt oraș, cu câteva caracteristici diferite: e zgomotos, dar are și zone destul de liniștite, e aglomerat, dar pe unele strazi te poți manifesta cum dorești, deoarece nimeni nu te aude, nimeni nu te vede. Un om normal poate trăi aici.
Am ajuns, în sfârșit, în capitală. Facultatea m-a târât aici. Și bine a făcut. Aveam nevoie de o schimbare. Un nou început, da... De acum sunt pe cont propriu, departe de părinți și de cei care îmi făceau viața ușoară. Acum lucrurile s-au mai complicat puțin, dar îmi place...faptul că mă descurc singură, îmi fac cumpărăturile, curățenie cu colegele de cameră. Și e ceva constructiv!!! Am nevoie de asta, de experiențele astea. Acum învăț să mă descurc singură.
Un nou început : FACULTATEA!!!
Publicat de
Iuly
comentarii (0)
Publicat de
Iuly
comentarii (0)
"Dacă ai crezut mereu în ceva ce nu a existat niciodată, nu ai pierdut nimic, dar dacă nu ai crezut niciodată în ceva ce a existat mereu... atunci poţi fi sigur că ai pierdut totul."
Dacă ai pierdut tot ce-ţi doreai, nu mai poţi avea decât ceea ce nu ţi-ai dorit. Regretele tardive devin noţiuni lipsite de valoare. Astfel se explică de ce în viziunea unor oameni, viaţa este un demon metamorfozat în înger, cu chip blând, cu idealuri pure, aparent realizabile.
Din punct de vedere spiritual,muritorul cu o doză considerabilă de romantism, deţine puterea absolută. Aşa că, ce poate fi mai frumos, mai pur decât sentimentul de iubire din inima unui romantic. El porneşte pe un drum hieratic şi se opreşte doar atunci când apare în calea sa, forma sumbră a realităţii.
Singura boala, cu care ne dorim să fim contaminaţi este iubirea, iar odata cuprinşi de virusul ei, nu ne mai dorim să fim vindecaţi. Dar, contrar legilor fireşti ale vieţii, vindecarea bolii reprezintă moartea sufletului. Un suflet mort într-un trup viu este asemenea unei păsări fără a zbura, unei chitări fără coarde... Ea va cădea, prăbuşindu-se până la final... Pentru că viaţa chiar poate fi un adevarat concubinaj al contradicţiilor.
De asemenea, şi matematica are o latură spirituală: ecuaţia iubirii nu poate fi rezolvată de un matematician ci... de un îndrăgostit. El descifrează şi dezvăluie "formulele" necesare, doar gândindu-se la persoana care îl face să zâmbească
A fi romantic în ziua de astăzi înseamnă a fi diferit.
Ceea ce lumea consideră lipsit de valoare, eu consider extrem de preţios. Astfel, "urâtul" lumii este "frumosul" meu. Privesc dincolo de aparenţe şi îmi transform dorinţa în scop.
Publicat de
Iuly
comentarii (0)
Publicat de
Iuly
comentarii (0)
Nu stiu decat ca…
Uneori mi-e dor, alteori nu, de multe ori imi este somn… pierd timpul fara rost, cautand raspunsuri de mult uitate, alunec pe soapte, ma indepartez catre alte vise uitate, dar le ingrop repede cu un pumn de regrete si scrum. Asta e tot ce a mai ramas. Nu vreau sa repet aceleasi greseli, dar sunt pe cale de a o face.Renunt la ce as putea avea inca o data, pentru ceva ce nu mai pot avea si stiu asta.. .Dar asta mi-e firea…si am obosit sa sper, am obosit sa cer, dar cu toate astea inca visez…si pe urma imi intorc privirea si vad ce ramane din visele mele…si cum vantul le alunga si fumul gros se asterne mult prea repede, mult prea definitiv.
De multe ori nu stiu nici eu ce vreau, imi alung toate gandurile si cand raman complet singura, le vreau inapoi.Dar nu le mai pot avea si alerg sa caut raspunsuri, alerg sa ma regasesc…dar ma pierd inca o data... Punct si o iau de la capat.
Publicat de
Iuly
comentarii (0)
Publicat de
Iuly
comentarii (1)
.jpg)
