Primul Weekend împreună la munte!

Un weekend romantic la munte, petrecut de Valentines Day.

Stațiunea Bușteni ne-a oferit momente frumoase. Nu știam că Crucea de pe Caraiman a fost construită din dorința Reginei Maria.
Crucea a intrat și în Cartea Recordurilor Guiness, fiind cea mai înaltă cruce din lume amplasată pe un vârf montan. În Bușteni am vizitat, împreună  cu Octăvel, Castelul Cantacuzino (construit în 1910) și pârtia Kalinderu. Ca opțiune de cazare, am ales  pensiunea SFINX Bușteni, pe ultima sută de metri. Nu am fost niciodată într-o așa vacanță, să mă urc în tren, fără loc de cazare, dar  e bine că după lungi căutări, am găsit. Acesta e norocul!

Am vizitat Castelul Cantacuzion care a fost amenajat cu vitralii, plafoane cu grinzi pictate, balustrade din lemn, piatră sau fier forjat, șeminee cu piatră albă și ornamente din mozaic. Ceea ce mi-a plăcut au fost vitraliile superbe, lucrate la Venezia, cele 12 portrete ale Cantacuzinilor, pictate pe piele de Cordoba. Un alt vitraliu avea un motto care m-a impresionat : ,,Quae nocent docent”, adică ,,cine a pătimit a și învățat”. Restaurantul “CANTA CUISINE” ne-a  întâmpinat cu o cina romantică în doi! Bucătarul chef a fost Romica Harabagiu(m-am documentat). Locația este frumoasă, plăcută, atmosfera liniștită, personalul foarte prompt, meniul sofisticat, bogat în gustări exotice, special construit pentru persoane care își permit să consume. Însă chiar dacă  mi s-a părut mult prea scump pentru un om obișnuit din România, ne-am așezat și ne-am comandat. La final, am primit trandafirul rosu din centrul mesei de la Octav, care-l furase special pentru minte(poate, pentru că și alt tânăr făcuse acest gest :)) ). Ne-am buștenit puțintel, însă a fost bine și frumos. Clar, mai revenim. poate, peste ani. Deci, în concluzie, e un loc drăguț în care am savurat clipe minunate de la balconul castelului cât și la restaurant.
A doua zi, ne-am plimbat până la Pârtia Kalinderu, de unde puteam zări tot Bușteniul. Am urcat cu telegondola, însă nu prea mult, pentru că nu este atât de lungă. Mi se pare mai mult pentru schiori care vor să se distreze, însă nu este atât de frumoasă precum altele. Ne-am întors în cameră, luându-ne bagajele și fugind  la gară mai departe. 

Următoarea oprire a fost în Brașov, unde iarăși am găsit cazare în ultimul minut, la o pensiune frumoasă Casa din Noua, situată la ieșirea din oraș. Am remarcat că lângă era Grădna Zoologică, însă n-am avut timp să o vizităm. Ne-am lăsat bagajele în cameră, grăbindu-ne să ajungem la Castelul Bran. Mi-a plăcut! Data viitoare, îmi voi face curaj să intru și în castelul groazei. Am luat cina, după o lungă plimbare la un restaurant: Galeria lui Bran. Servirea nu m-a încântat, pt că a trebuit să așteptăm mult timp pentru a ne prelua comanda și în lunga așteptare a mâncării, am pierdut și ultimul autocar spre Brașov. Însă ne-am descurcat, luând un taxi. A treia zi ne-am plimbat cu niște prieteni și am vizitat Biserica Neagră. Aceasta se numește așa din cauza zidurilor arse. Conține cel mai mare clopot de bronz din țară. Mergând mai departe, am văzut Piața Sfatului, înconjurată de oameni veseli, luându-și micul dejun la terasă. Ne-am oprit să bem o cafea și să mâncăm chipsuri. Am remarcat că erau mulți turiști.

Am pornit mai departe pe strada Sforii, unde am făcut câteva poze. Zidurile cetății mi se par frumoase, lumintate, devenind un loc drăguț de către cei ieșiți la o plimbare prin Brașov. De aici am mai zărit și Prima Școală românească, urcând spre telecabină, la vârful Tâmpa. Am admirat orașul, am făcut poze și ne-am retras la o vizită spre turnul alb, negru. Turnul negru se numește așa din cauza fulgerului care l-a trăsnit, provocând incendiu. Turnul alb e cel care comunică printr-un pod mobil și denumirea i-a fost dată din cauza aspectului văruit de la exterior.

Am continuat drumul cu mașina până la Cetățuia. Inițial aceasta fusese un loc de adăpost pentru militari, pe urmă închisoare și acum un muzeu sau restaurant care nu mai permite intrarea, însa noi am avut noroc cu un bătrânel care mai făcea rost de bani de la turiști dornici să viziteze. De aici, am admirat  panorama superbă a orașului. Îmi pare rău că n-am reușit să colindăm mai mult, să vizităm ce ne-a mai rămas. Pe urmă, am încheiat scurta vacanță cu o masă caldă la PLĂCINTE, luând trenul spre București, Sper să mai revin, pentru că este un loc frumos, în care ai ce să vizitezi. Am aflat ulterior că și verișorul meu Boby, împreună cu Eric, Oana s-au oprit duminică prin oraș, într-o scurtă vizită, urmându-și drumul către Poiana Brașov. Însă, nu ne-am intersectat.

Cu siguranță, a fost prima noastră vacanță reușită, frumoasă, înnsorită și caldă din punctul meu de vedere. A fost frumos și ne-am simțit bine, am râs, ne-am plimbat(mă dor și acum picioarele), chiar și cu micile ,,ciondăneli firești”(plăceri obișnuite de ale mele, care îmi dau o stare de bine). Mai vreau și alte vacanțe drăguțe petrecute în 2 sau chiar și cu grupul! :-)