Prin noul grai eu te-am aflat
Prin întâmplarea neștiută
În serile târzii am așteptat
O vorbă cunoscută.
O vorbă care ne spunea
Cum soarta noastră poartă
Prieteníi asemenea
Unor iluzii moarte.
Prin firea mea te-am cercetat
Și te-am gasit versată
Iar acum gândul meu spre tine e-ndreptat
Și nu vreau să se întoarcă!
Îți cer acum, lumina mea
Să ne-ntâlnim în seară,
Să judecăm speranța mea,
Să ne vorbim o oră.
P.S.: Poemul l-am primit de la un prieten: Cosmin...
Postări
