Cerem...

Cerem, dar nu oferim nimic în schimb sau oferim așteptând de fiecare dată să primim înapoi;
promitem și-apoi nu ne mai respectăm promisiunile;
alergăm grăbiți în stânga și în dreapta fără să mai vedem, să mai auzim sau să mai simțim;
țipăm unii la alții, dar nu mai comunicăm, nu ne mai înțelegem;
avem așteptări, dar nu și țeluri;
iubim, dar rănim;
cerem iertare, dar când ne vine rândul nu iertăm prea ușor;
construim case, dar dărâmăm inimi;
am evoluat tehnologic, dar am involuat sufletește,
și nu mai știm să ne bucurăm decât pentru lucruri materiale.
Amânăm prea des cu gândul că avem tot timpul din lume pentru a spune ce avem de spus;
vorbim când ar trebui să nu spunem nimic sau invers;
și avem ambiții în loc să avem principii și orgoliu în loc de demnitate.
Suntem atât de neoameni, atât de goi sufletește… suntem pustii.