Noi nu am uitat și nu vom uita toate acele momente în care am fost uitați, în care am vorbit, dar nu am fost ascultați, înțeleși, în care am întins disperați ambele mâini către oameni și nu s-a întors nimeni și nimeni nu ți-a întins mâna înapoi.
Noi păstrăm în suflet poveri imense; de pildă, toate acele clipe în care nu ne-am mai recunoscut prietenii și în care ne-am întrebat dacă mai avem prieteni, acele momente când ne-am simțit dezbrăcați sufletește de toate sentimentele înălțătoare și toate acele lacrimi de dor nealinat, de iubire rănită sau neîmpărtășită, de pustiu, de incomplet.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu