Sentimente contradictorii

Dacă aș avea ocazia să pot privi în ochi oamenii care m-au dezamăgit și m-au rănit, dacă aș știi că pentru o clipă ar vrea și ar putea să mă asculte doar cu sufletul, le-aș mărturisi cu toată sinceritatea tot ce simt, cu riscul de a rămâne vulnerabilă şi capabilă de a ierta.
Le-aș spune că mi-au rănit sufletul cu vorbele tăioase și că mi-au spulberat încrederea din princina celor mincinoase. Le-aș spune că în unele nopți am adormit cu perna de lacrimi amare, nu sărate și că m-am simțit descurajată, singură și indiferentă cu timpul.
Nu aş omite să afirm faptul că mi-ar fi mult mai bine singură, fără complicaţii şi regrete.. fără alte nemulţumiri.. astfel încât să profit de timpul preţios pentru a-mi căuta adevărata fericire.
Le-aș spune că încă zâmbesc amar gândindu-mă la ce a fost, că am iertat, dar că nu mai pot iubi și nu mai pot privi în trecut..la ce a fost.

 Totuşi nu regret clipele frumoase, dar aş mărturisi ca uneori îmi lipseşte prezenţa lor şi că alteori golurile rămase în urma lor se ivesc la suprafaţă.. şi dor.