Da.

Mă gândesc la felul în care reacționăm noi, femeile, atunci când suntem rănite: ne interiorizăm, devenim mai reci, mai neliniştite, mai neîncrezătoare. Nu mai simţim dragostea la fel ca înainte şi devenim insensibile,respingem gesturile de tandreţe şi uităm să le mai facem.
Acum, să ne imaginăm puțin ce face un bărbat atunci când o femeie îi zdrobește toate sentimentele pe care el i le-a dăruit. Se închide, refuzând a mai dedica cuiva sentimente, iubire... considerând că nicio altă fată nu este demnă de ceea ce poate oferi. Se retrage în colţul lui, refuzând a mai încerca să treacă mai departe.. sau timpul va ajuta pentru redescoperirea fericirii. Se pare că nu suntem chiar atât de diferiți. Se pare că atât femeile, cât și bărbații iubesc, sunt răniți, suferă și apoi se ascund.
E timpul să nu mai generalizăm, să nu ne mai vărsăm dezamăgirile jurul unor oameni pe care nici măcar nu ne acordăm timp să îi cunoaștem cu adevărat.
Cred ca ar fi cazul să acord mai mult timp pentru ceea ce contează, fără să-mi pese de părerile celorlalţi şi să fiu mai umană. Nu e timp de pierdut.  E timpul pentru iubire, pentru speranță. E timpul să întorc şi eu gesturile frumoase care mi s-au oferit şi măcar jumătate.. din tot ce am primit.
E timpul să iubim și să fim iubiți!