Si da si nu...

Fiecare zi e o decizie din ce în ce mai importantă pentru ce va veni. Fiecare da, fiecare nu îmi slefuiesc ziua de mâine. A devenit atât de mecanic sa spun da sau nu , încât nu mai ştiu ce înseamnă cuvintele astea doua, atât de scurte, dar atât de puternice. Un da, poate schimba lumea… clişeu, dar se dovedeşte din ce în ce mai adevărat. Orice secundă contează azi, totul se deplasează atât de rapid, iar eu, oricât aş încerca nu pot să ţin pasul cu viaţa. Uneori văd că totul se petrecere în faţa mea, mă văd pe mine, făcând alegeri greşite, râzând, plângând, iubind şi nu pot face nimic pentru a mă opri.  Sunt egoistă, doar tânjesc după absolut, după perfect, nimic nu mă multumeşte şi mă îndepărtez din ce în ce mai mult de mine însămi.  Am înţeles de mult că atunci când suntem ceea ce suntem cu adevărat suntem diferiţi. Că cei din jur o să ni se pară ciudaţi, de neînţeles, că ceea ce eu iubesc altuia poate să-i repugne, că lucrurile sfinte pentru mine sunt călcate în picioare de alţii, că eu pot să-mi zugrăvesc interiorul în alb şi negru, iar altul va dori să vadă curcubeul în fiecare dimineaţa când deschide ochii.

Defapt, sunt singura, singura, nu conteaza cine imi tine de urat, sunt singura.