marți, octombrie 30
Tristeţi de toamnă
Stăteam în noapte şi priveam cerul.Nu iubesc nimic mai mult decât să-i admir perfecţiunea.Poate că oamenii nu-mi înţeleg fiinţa,dar stelele mă înţeleg mereu.Vorbeşte-mi despre Lună,despre stele,despre cer şi niciodată nu mă voi plictisi ascultându-te,căci acestea sunt nemuritoare.Vorbeşte-mi despre veşnicie şi niciodată nu voi înceta să te ascult.Poate că oamenii nu mă înţeleg,dar cerul mă pricepe şi veşnic are să aprindă întunericul din efemeritatea mea.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu