duminică, septembrie 26
Regrete...
Ţi-am pierdut urma. Te-am căutat cu un zâmbet şi o vorbă... şi ţi-am pierdut urma. Ai dispărut de pe Pământ? Puţin am impresia că lucrurile acestea sunt reale. Nu ştiu unde eşti, zare. Şi ceea ce e mai amuzant e că trebuie să te găsesc. Trebuie să mă conving că exişti şi că eşti chiar tu omul are a venit atunci. Eu de ce nu aş putea să te găsesc? Nu vreau răspuns. Vreau să ştiu unde eşti. Prima şi singura rugăminte de a mea e să nu o respingi
P.S. Nu mai am unde să te caut, dar te găsesc eu pentru că vreau să aflu unde eşti...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu