Întotdeauna când învăţ ceva nou mă simt împlinită, zâmbesc două zile la rând când ceva îmi iese bine sau când ceva în care am pus suflet prinde viaţă, mă entuziasmez cu fiecare idee nouă şi sufăr când ceva nu-mi iese aşa cum aş fi vrut.Sunt aşa cum consider că ar trebui să fie toată lumea şi am reacţii omeneşti chiar dacă uneori, nu am răbdare suficientă şi mă enervez relativ repede.De ce-am inşirat lucrurile astea neinteresante despre mine nu ştiu...poate doar să-mi dovedesc mie că lipsa de entuziasm ucide vise. Nu-mi place să renunţ(deşi uneori o mai fac)şi de aceea sufăr când îi văd pe alţii renunţând, când simt că nu au încredere în ei, că nu se simt în stare de orice.Plâng eu uneori, doar din tristeţe pentru faptul că din ce în ce mai puţini sunt cei ce-mi pot împărtăşi trăirile...