Din dragoste ne-am născut şi în dragoste cădem...

De ce clepsidra vieţii se sparge de fiecare dată când găsim un drum, o cale spre adevărul adevărat ?Timpul nu poate fi oprit, aşa cum şi Mihai Eminescu a spus ’’Vreme trece, vreme vine’’.Tot ce e bun nu poate dura o veşnicie. Si icoana sufletului se sparge, rămânând în urmă o imagine întunecată. Există om fără greşeli ?Da, numai că acum şi-a găsit o nouă viaţă, într-o infinitate a răspunsurilor, a visurilor, unde poate fi liber ...Şi-a început viaţa prin a fi un copil, iar apoi şi-a dedicat-o artei teatrale, devenind unul din cei mai mari actori, fiind respectat şi iubit de public.A urcat ca o stea pe scenă şi nici până acum nu a coborât.A fost şi va rămane Luceafărul inimii mele şi al multora dintre noi.A luminat pentru prima dată în ziua de 31 decembrie şi nu s-a stins, ci aduce în continuare lumină asupra tuturor.
Îmi aduc aminte şi acum de zâmbetul pe care îl avea de fiecare dată cand mă uitam peste fotografia lui.Mă întreb oare ce spunea inima lui în acele momente ? Toate lucrurile bune el mă ajuta să le transform în dorinţe pentru ceilalţi. Vedeam numai prin el, iar ceea ce vedeam era ... un înger cu chip de om. Venise pe pământ pentru a ne elibera de coşmar şi a ne duce în infinit. Aveam inima cât un ac , dar el mi-a facut-o să explodeze de iubire.
Inima ne este de gheaţă, dar a lui s-a topit din cauza iubirii.Nimeni nu va putea vreodată să iubească aşa cum a făcut-o el.
Seara, îmi îndrept uşor pasul către fereastră şi privesc... Privesc cum toate stelele se sting, numai Luceafărul îşi păstrează lumina.Vorbesc cu el , nu-mi răspunde,dar tăcerea lui îşi spune cuvântul.