''...Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuieste, dragostea nu se laudă, nu se umfla de mandrie. Nu se poarta necuviincios, nu caută folosul sau, nu se manie, nu se gandeste la rău. Nu se bucura de nelegiuire, ci se bucura de adevăr. Acoperă totul, crede totul, nadajduieste totul, suferă totul. "Dragostea nu va pieri niciodată..." (Epistola întaia către Corinteni a Sfantului Apostol Pavel, XIII, 4-8). Aceasta ar fi în cîteva cuvinte concepţia lui Ioan Slavici despre iubire, asa cum apare în romanul "Mara" sau în nuvelele: "Padureanca", "Scormon", "Moara cu noroc", fiindcă "dacă iubeşti cu adevărata iubire, vei face numai ceea ce crezi tu însuţi ca este bine sa faci, căci numai aceasta poţi sa o faci cu toata mulţumirea.''