Trecem pe lîngă viaţa si avem impresia ca o trăim, ne amăgim cu gadget-uri, zorzoane si decoruri frumoase, ne mîndrim cu ceea ce au realizat alţii si uităm sa ne bucurăm de cele mai simple momente. Uităm sa apreciem un sărut, sa rîdem cu gura pana la urechi, sa umblăm prin ploaie fără sa ne gîndim la firma hainelor pe care le purtăm, sa mulţumim si sa zambim unui necunoscut, sa apreciem ceea ce avem si sa nu ne mai plîngem...De ce? Poate pentru ca avem prea mult sau pentru ca nimic nu ni se pare suficient, pentru ca adunăm multe dar nimic pentru suflet, pentru ca suntem comozi, pentru ca întotdeauna găsim motive, pentru ca uităm. În final decizia ne aparţine...îţi faci singur norocul alegînd ceea ce crezi ca ti se potriveste , ceea ce crezi ca te reprezintă...păcat ca nu poţi da înapoi nu?
Postări
2 comentarii:
Textul îmi aminteşte de un eseu al lui Paler despre timp. L-ai citit?
Nu am citit un eseu,ci o poezie intitulata ''Avem timp'' de Paler.
Trimiteți un comentariu