Tandreţea şi blândeţea calmează tensiunea în cuplu

Ceva destul de interesant: "Atitudinea tandră în momente de iritare e o dovadă de smerenie"

Deseori, când suntem asaltaţi de nervi, nici unul dintre noi nu vrea să cedeze, să facă primul pas. Asta ar fi ca şi cum aş admite că "eu am greşit". Dar ce-ar fi să-mi schimb punctul de vedere? De fapt, a face primul pas spre reconciliere mă pune în poziţia adultului. Pot fi adult în acel moment?

Sfântul Ioan Gură de Aur spunea că "atunci când bărbatul se ceartă cu femeia, familia lor este în aceeaşi situaţie ca un vapor aflat în mijlocul furtunii, când căpitanul se ceartă cu timonierul". Dacă am avea în minte imaginea aceasta atunci când suntem pe cale să intrăm într-o ceartă, poate că ne-ar fi mai uşor să fim adulţi şi să nu ne lăsăm angrenaţi în vârtejul vorbelor urâte.

A păstra o atitudine tandră în momente de iritare e o dovadă de smerenie. A-ţi aduce aminte că sub nervii pe care-i ai stă ascuns "cel mai bun prieten" al partenerului tău poate să te oprească de la a da frâu liber replicilor care stau să răbufnească.

Putem încerca să folosim unul dintre următoarele gesturi de tandreţe, care vor avea efect mai ales dacă vor fi folosite înainte de a se ajunge la schimb dur de cuvinte, când deja devine mult mai greu să vrem a ne păstra pacea, şi chiar poate duce la amplificarea conflictului:

- Atingerea calmează tensiunea. Încearcă să-i prinzi mâna partenerului sau măcar degetul mic. Asta e ca şi cum i-ai spune: "Ştiu că acum nu ai chef să mă ţii de mână, dar măcar poţi să mă ţii de deget?".

- Practică blândeţea. "Un răspuns blând domoleşte mânia, iar un cuvânt aspru aţâţă mânia", spune înţelepciunea lui Solomon. Cuvintele urâte ne ies automat, dar blândeţea e ceva ce are nevoie de exerciţiu pentru a putea fi folosită şi în momente critice.

- Fă-ţi iubita să râdă. Atunci când iubitul îşi aduce aminte să fie simpatic în toiul unei certe şi face o schimbare comică bruscă, surpriza cu care iubita primeşte acea transformare poate trece uşor în zâmbet.

Azi, acum. Nu mâine, nu într-o bună zi…

Probabil mulţi dintre voi circulă prin zona Eroilor. Din autobuz/troleu se vede la colţul dinspre Cotroceni al parcului o clădire galbenă interesantă, cu un etaj şi cu vitralii. Este restaurantul Derby, pe care am avut în sfârşit curiozitatea să îl vizitez într-o seară romantică cu Octav.
Nu este un restaurant pentru oricine. Interiorul select, cu tablouri, fotografii, elemente moderne dar şi clasice, îi dau un aer internaţional. Derby preferă să ofere şi anumite condiţii clienţilor. Jos este barul unde se pot servi în general băuturi, iar sus restaurantul. Atât decorul cât şi luminile reuşesc să creeze o atmosferă liniştită. 

Decorul rămâne punctul forte al localului, iar incidentele neplăcute de care am avut parte(insistenţele ospătarului de a mai comanda ceva în plus pe lângă ce aveam, speram să nu fie un obicei al casei. Dar a fost o seară prea drăguţă, interesantă... ca o revedere după Paştele petrecut cu familia, acasă. :-* O surpriză plăcuta a fost de asemenea cadoul de Iepuraş. Deci apreciez gestul şi mulţumesc că s-a gândit la mine. Mi-e să mai petrec clipe de linişte, armonioase fără griji,supărări... o seară doar a noastră!

  Dacă ceva merită văzut, auzit sau făcut, vreau să văd, să aud sau să fac acum. Şi în fiecare zi imi spun că este o zi deosebită, fiecare oră, fiecare minut este deosebit.. cu tine!

Paşte Fericit!

        Sărbătoarea de Paşti la români. Una dintre cele mai importante sărbători din acest an, Învierea Domnului Iisus, este prilej pentru apropiere şi momente de linişte şi bucurie alături de cei dragi. Este perioada în care fiecare dintre noi ne reamintim de speranţă, iubire şi încercăm să marcăm cum se cuvine încă un pas din viaţa noastră. Şi pentru că această perioadă de sărbătoare se petrece cel mai bine într-o atmosferă cu gânduri frumoase, o parte din acestea le putem transmite şi celorlalţi. 

Cea mai emotionanta parte.

Nu

Îmi pare rău că deşi am auzit ce mi s-a spus, de multe ori nu am ascultat;
Îmi pare rău că alergând prin viaţă să încerc să fiu cât mai sus am ratat câteva lucruri;
Îmi pare rău că am pierdut timp cu oameni care nu era dornici de a petrece timpul cu mine şi că nu am acordat şansa de a petrece timpul cu persoane care doreau să şi-l piardă cu mine;
Îmi pare rău că uneori, am omis unele lucruri doar ca să îmi fie bine;
Îmi pare rău că neîncrederea şi confuzia a rănit în trecut oamenii din jurul meu;
Îmi pare rău pentru acele momente în care am rostit cuvine urâte deşi ar fi trebuit să tac;
Îmi pare rău pentru că am ascultat răutăţile altora în loc să mă bucur de ceea ce e frumos;
Îmi pare rău pentru nu m-am bucurat mai mult de ce mi s-a oferit
Îmi pare rău pentru lucrurile pe care le-am înţeles prea târziu.
Nu-mi pare rău că îmi pare rău. Pentru că în acest mod, ştiu când am greşit, cu ce am greşit şi cui am greşit.
 Sunt niste lucruri pe care le simţi atunci când le trăieşti doar tu...

Happy Easter, bunnies!

• Reţeta mea pentru un Paşte Fericit

Ingrediente necesare: un zâmbet larg şi multe persoane dragi în jur

Mod de preparare:

1. Se amestecă o linguriţă de fericire cu zilele petrecute alături de cei dragi.

2. Se frământă bine şi se lasă compoziţia la dospit timp în care stăm la o vorbă cu prietenii dragi.

3. Se presară bucurie după gust şi se serveşte imediat celor dragi. Paşte Fericit!

Un iepuraş tare drăgălaş a iesit în cale cu viteză mare şi-ţi urează neîncetat să ai Paşte Minunat...si Hristos a Înviat!

Întrebări retorice.

“Tu ești curajoasă. Tu ești frumoasă. Tu ești puternică.”
Așa mi se spune uneori.
Dar azi nu. Nu am idee cât de mult mă reprezintă aceste calităţi... mai ales când frica mă invadează şi mă pune pe gânduri. Atunci nu sunt curajoasă și nici puternică, sunt doar speriată, care nu e sigură că ce a ales e tocmai ce are nevoie, că acel DA spus categoric ar fi trebuit să fie NU. Nu te poți numi puternic atunci când ţi-e teamă de ce ai ales şi nu ştii încotro să mergi sau cu cine mai ales. Nu ești cu adevărat curajos atunci când te complaci într-o situaţie care nu te încântă deşi ştii că ai putea renunţa.
Uneori, mi-e teamă de mine. Mi-e teamă că confuzia, nesiguranța mea îi va alunga pe oamenii cărora momentan le pasă. Mi-e teamă că se vor sătura să mă înțeleagă, să aibă răbdare, să fie exact de ce am nevoie. Mi-e teamă că mofturile şi fiţele provocate vor alunga persoanele din viaţa mea.. că frica de a-mi arăta sentimentele va creşte treptat până când se va termina totul. Ce s-a întâmplat cu încrederea, momentele în care eram cea puternică, când aveam curajul să spun NU la ce nu-mi plăcea, să renunţ la ce-mi face rău chiar dacă doare?  Parcă m-am cufundat într-o rutină din care mi-e greu să ies.. Şi mă uit la ce a fost până acum şi realizez că în momentele grele,de viaţă nu am fost eu... pentru că aș fi mers pe alte drumuri, alături de alți oameni.
Azi e una din zilele în care gândurile cele mai profunde ies la suprafaţă şi stârnesc ideea ,,Cum ar fi fost dacă?" ... o zi în care liniştea din exterior ascunde vulcanul din interior. :)

Lan Party v11

         Uneori e bine să nu mai aştepţi nimic de la oameni. Să nu aştepţi să te înţeleagă…de cele mai multe ori nu te înţelegi nici tu. Să nu te aştepţi să fii o prioritate pentru ei şi nici măcar să se gândească şi la tine când iau decizii. Numai atunci când vei învăţa să nu ai aşteptări de la ei te vei pune singur la adăpost de noi dezamăgiri.