Un gând

Să lupţi pentru visurile tale într-o lume indiferentă e o realizare din start. Eşecul e o fantasmă de care putem să nu ne mai temem şi "strategia" e cuvântul ce va demonstra că limitele sunt impuse de propria noastră minte.

:((

Uneori totul se rezuma la timp, la zile care trec uneori prea repede si alteori prea incet, la oameni pe care ai vrea sa ii vezi mai des, la lucruri pe care nu ai timp sa le faci.Uneori e mai bine sa nu te gandesti la cat costa ceva ci la cata satisfactie iti ofera, sa traiesti clipa si sa nu regreti. Uneori timpul se scurge printr-o clepsidra in miniatura care-l dilata si-l contracta intr-un ritm accelerat si nu ne mai lasa timp sa ne bucuram de lucrurile marunte, uneori simti cum sangele ti se scurge prin vene pompat fiind prin artere de catre bataile inimii si clipa se opreste parca in loc si vezi totul in reluare cu fiecare detaliu care altadata ti s-ar fi parut nesemnificativ in prim plan si apoi brusc revii la realitate si te simti golit de idealuri si de speranta pentru ca tocmai ai vazut lucruri pe care nu ti-ai fi dorit sa le vezi, pentru ca simti prea mult, pentru ca gandesti prea mult , pentru ca iti pui prea multe intrebari... Scuze pentru lipsa diacriticelor...:-s

...

În ultimul timp îmi vin în minte reacţiile oamenilor şi atitudinea lor în general. Suntem pesimişti e adevărat. Acum mi-am dat însă seama şi de faptul că suntem egoişti. Întotdeuna noi pe primul loc, poate după, pe locul doi şi ceilalţi. Deşi nu vrem să recunoaştem aşa suntem în general...nu ne gândim însă, că uneori, binele nostru poate fi răul altora... ni se pare normal să ne gândim la noi, să uităm de restul... depinde de norocul lor dacă binele nostru îi ajută şi pe ei.
Dorim tot timpul să câştigăm deşi sunt lucruri fără importanţă. Am observat asta de la un banal joc de table, unde în fond nu conta dacă ar fi câştigat cineva sau dacă pierdeam amândoi.
Sunt însă momente în viaţă când trebuie să fim egoişti. Să îţi salvezi relaţia cu persoana iubită, locul de munca sau doar ca să avansezi în carieră.
Egoismul ar trebui să apară doar atunci când este nevoie... dar de fapt adevărul este că suntem egoişti tot timpul şi nu doar atunci când este cazul...:(