Cunoşti pe cineva în fotografia aceasta?

Fă clic pe ei!

Pentru a pune o etichetă

Este o modalitate de a face cunoscut cine este într-o poză.

“I think I did it again, I made you belive we`re more than just friends...”:-s

''Uneori nu te gândeşti, faci lucruri fără să gândeşti, răneşti şi nu-ţi pasă, dar oare nu te gândeşti că şi ţie va veni rândul???!''

Weekend... zăpadă:X

Zilele se succed cu repeziciune... Până acum, vremea părea că ar galopa prin universul orelor, dar azi totul pare confuz. Încerc să înţeleg ce se petrece, dar parcă timpul s-a oprit în loc şi, odată cu el, şi mintea mea. Totuşi, un gând ciudat se abate asupră-mi... În minte îmi răsună o întrebare: ''Oare de ce este iarnă dacă nu este zăpadă?'' La un prim auz sună ca un fel de întrebare fără rost, dar, dacă cauţi mai adânc în suflet, realizezi că nu mai este aşa. Cercetezi adânc şi conştientizezi că inima ta tânjeşte după zăpadă şi după bucuria de a te juca cu bulgării de zăpadă... Dar cu ochii pierduţi privesc spre natură, de la capătul oraşului... Pare că totul nu va fi aşa cum aş fi sperat, însă nu va mai fi la fel... căci, visând la o iarnă aşa cum mi-am închipuit-o: o iarnă veselă cu adolescenţi dornici de a se juca cu zăpadă pornim la drum... Unde? Tocmai spre tărâmul meu de vis... Şi apoi, cine nu s-ar bucura să stea în faţa fulgilor de cristal, în mijlocul pârtiei, savurând distracţia... Ce-i drept, norii au ţinut cu noi, căci, aruncau flăcări de lumină.. totul a fost foarte frumos şi funny:))... De ce zic funny? Pentru că au fost anumite momente foarte comice, şi mai ales când e vorba de cineva drag ţie... A fost o zi pe care am să mi-o aduc aminte mereu cu mare drag, căci nu se poate uita asa de uşor, mai ales dacă e vorba de ''bătaie'';)). Mai jos am ataşat câteva poze din această ''călătorie''...

Pământul

Sunt asfaltul pierdut în timp
din zâmbetele reci de noapte
Încerc să iubesc ploaia, dar ea mă iubeşte pe mine?
Cu ea am învăţat să cad, să mă transform
Să fiu la graniţa dintre realitate şi visare
Să renasc... să alerg prin lume
Să amestec arta cu-n strop de nebunie
Să pictez cu gândul o forţă ascunsa, profundă
Să idolatrizez iarba de cuvinte pierdute
Ce pluteşte sub gândirea mea bolnavă
Să privesc pământul imens de obscuritate
Care mă duce cu gândul că sunt
o virgulă bine plasată într-o frază fără sens
La urma urmei e nebunia mea
O ţin ascunsă sub greutatea minţii
Şi-n fiecare seară îşi face de cap
Aşa rezultă că sunt ca toţi ceilalţi
Doar un om cu multe defecte
căreia nu-i pasă dacă plouă...
E târziu deja... drumul e pierdut
Îmi iau aşadar nebunia... o pun în colţul buzunarului
Şi plec fredonând acelaşi cântesc despre viaţă...

Eu sunt...

Eu sunt albastrul ce curge-n murmur suav din ceruri
în zâmbete calde de primăvară
sunt mireasma vântului călător
hoinărind pe poteci
în blândele zile de vară
Sunt fluturele târziu rătăcit
în suspinul unei dimineţi arse
de zbuciumul minţii tale
ascuns de foşnetul melancoliei
Sunt fulgul de nea pictat timid
pe geamul tau senin
din cutia de amintiri a sufletului uitat demult
în camera plină de regrete tardive
Sunt ploaia florilor de trandafir
ripite pe aleile timpului...

Do you know...

I am the red
born in your mind
and terribly beautiful
I hate sadness and find it great
when you make me smile
in the same way I think I`m going crazy
in short I`m happy and in love
namely in my own element...

Părinţii noştri cred că tot ce fac, fac pentru noi. Dar, de fapt, fac pentru ei înşişi, considerându-şi copiii extensiile lor. Vor să aibă atitudinile lor şi perspectiva lor asupra lumii. Uneori, e foarte dureros să dovedim că suntem fiinţe distincte. Poate, foarte diferiţi decât ar fi sperat ei.

Pur şi simplu un gând

Având speranţa zorilor şi a sosirii unei noi zile, m-am întrebat: Ce o fi mai grav? Handicapul motor sau imposibilitatea de a iubi? Cum se face că cei care sunt obligaţi să depăşească mai multe obstacole ajung mai departe decât cei care au avut mereu calea liberă?

Poţi reuşi!

Uneori îţi dai seama că poţi face chiar şi lucrul pe care nu credeai că o să-l poţi face vreodată ... Eşuează, ce contează... încearcă iar... a doua oară va fi mai bine... singurii oameni care niciodată nu cad sunt aceia care nu au curaj să urce pe cablul de la înălţime... Acesta este momentul tau... Pune mâna pe el şi nu-i mai da drumul!

Luptă pentru viaţă!

Să ştii că viaţa nu-i uşoară
să ştii că este chiar amară
Dar luptă dârz şi fără teamă
Fără să plângi când te doboară
Ridică-te, mergi mai departe
NU te conduce după şoapte
Trăieşte-ţi viaţa cum doreşti
Iubeşte doar pe cine te iubeşte
că-ţi va putea da fericirea
dar niciodată nu uita să lupţi
Şi poţi ierta, şi poţi visa,
La viaţa care ţi-o doreşti
Dar pentru asta va trebui doar să lupţi
şi nu privi înapoi
Priveşte-n faţă, în viitor
Doar asta-i viaţa pe pământ
Noi o trăim Luptând
Iubind Visând...

De la cineva important...