A little deppression...

Get up off me, you don't know me, so stop the talking. If you think I`m gonna fall,
if you think I`m gonna break, if you ever thought I`m nothing and I`m easily replaced then you cannot bring me down, you will never bring me down... Doar azi mai sunt tristă... doar azi mai regret!începând de mâine voi fi din nou eu. Răspunsul e pentru că viaţa este scurtă ca să fi trist. Uneori, unele persoane din jurul meu încearcă să mă supere, să mă critice. Şi ce dacă? Nu-mi pasă... Eu voi trăi fericită.
Se spune că oamenii zâmbesc cu ochii, pentru că ei sunt oglinda sufletului.
De mâine voi zambi, e nouă zi... dar, totuşi mi-am revenit, nu ştiu de ce. Poate ceva, cineva... dar de ce nu?
Eu deja zâmbesc... zâmbeşte şi tu.. azi, mâine, poimâine... mereu, toată viaţa...:)

Love

Love is patient, love is kind
and envies no one.
Love is never boastful, not conceited, not rude;
never selfish, not quick to take offense.
There is nothing love cannot face;
there is no limit to its faith,
its hope, and endurance.
In a word, there are three things
that last forever: faith, hope, and love;
but the greatest of them all is love.”

Iubesc oamenii care se mulţumesc cu ce au, dar îi urăsc pe cei care se mândresc.Ador frumuseţea dar urăsc superficialitatea. Iubesc prietenia, dar detest ipocrizia.

Un gând

Să lupţi pentru visurile tale într-o lume indiferentă e o realizare din start. Eşecul e o fantasmă de care putem să nu ne mai temem şi "strategia" e cuvântul ce va demonstra că limitele sunt impuse de propria noastră minte.

:((

Uneori totul se rezuma la timp, la zile care trec uneori prea repede si alteori prea incet, la oameni pe care ai vrea sa ii vezi mai des, la lucruri pe care nu ai timp sa le faci.Uneori e mai bine sa nu te gandesti la cat costa ceva ci la cata satisfactie iti ofera, sa traiesti clipa si sa nu regreti. Uneori timpul se scurge printr-o clepsidra in miniatura care-l dilata si-l contracta intr-un ritm accelerat si nu ne mai lasa timp sa ne bucuram de lucrurile marunte, uneori simti cum sangele ti se scurge prin vene pompat fiind prin artere de catre bataile inimii si clipa se opreste parca in loc si vezi totul in reluare cu fiecare detaliu care altadata ti s-ar fi parut nesemnificativ in prim plan si apoi brusc revii la realitate si te simti golit de idealuri si de speranta pentru ca tocmai ai vazut lucruri pe care nu ti-ai fi dorit sa le vezi, pentru ca simti prea mult, pentru ca gandesti prea mult , pentru ca iti pui prea multe intrebari... Scuze pentru lipsa diacriticelor...:-s

...

În ultimul timp îmi vin în minte reacţiile oamenilor şi atitudinea lor în general. Suntem pesimişti e adevărat. Acum mi-am dat însă seama şi de faptul că suntem egoişti. Întotdeuna noi pe primul loc, poate după, pe locul doi şi ceilalţi. Deşi nu vrem să recunoaştem aşa suntem în general...nu ne gândim însă, că uneori, binele nostru poate fi răul altora... ni se pare normal să ne gândim la noi, să uităm de restul... depinde de norocul lor dacă binele nostru îi ajută şi pe ei.
Dorim tot timpul să câştigăm deşi sunt lucruri fără importanţă. Am observat asta de la un banal joc de table, unde în fond nu conta dacă ar fi câştigat cineva sau dacă pierdeam amândoi.
Sunt însă momente în viaţă când trebuie să fim egoişti. Să îţi salvezi relaţia cu persoana iubită, locul de munca sau doar ca să avansezi în carieră.
Egoismul ar trebui să apară doar atunci când este nevoie... dar de fapt adevărul este că suntem egoişti tot timpul şi nu doar atunci când este cazul...:(

Dj Yahel - '' Bomb Creator''

O melodie superbă care mă face să visez cu ochii deschişi...


Yahel - Bomb creator
I keep my soul
From anger and pain
I open my eyes
Visions i can`t forget from the world we create

I`m a bomb creator
I`m fighting and i don`t know why
I live always will survive
I`m a bomb creator
I`m fighting and i dont know why
I live always will survive


I open my eyes
Over again
I keep my soul
from the world
I open my eyes
Over again
I keep my soul
I open my eyes
I know i can find in me a better world

From the world we create

I`m a bomb creator
I`m fighting and i dont know why
I live always will survive
I`m a bomb creator
I`m fighting and i dont know why
I live always will survive

I`m a bomb creator
I open my eyes
Over again
I keep my soul...

Patru ciudăţenii calendaristice

Niciun secol nu poate începe într-o vineri sau duminică.
Luna octombrie începe în aceeaşi zi cu ianuarie, aprilie în aceeaşi zi cu iunie, iar decembrie în aceeaşi zi cu septembrie.
Anul obişnuit începe şi se sfârşeşte cu aceeaşi zi.
Acelaşi calendar poate fi folosit din 28 în 28 de ani.

Paradoxul vremurilor noastre

Am găsit acest fragment într-o carte... Nu ştiu de cine e scris, dar îmi place foarte mult...


Paradoxul vremurilor noastre în istorie este că avem clădiri mai mari, dar suflete mai mici; autostrăzi mai largi,dar minţi mai înguste. Cheltuim mai mult, dar avem mai puţin; cumpărăm mai mult, dar ne bucurăm mai puţin. Avem case mai mari, dar familii mai mici. Avem mai multe accesorii, dar mai puţin timp; avem mai multe funcţii, dar mai puţină minte, mai multe cunoştinţe, dar mai puţină judecată; mai mulţi experţi şi totuşi mai multe probleme, mai multă medicină, dar mai
puţină sănătate. Bem prea mult, fumăm prea mult, cheltuim prea nesăbuit, râdem prea puţin, conducem prea repede, ne enervăm prea tare, ne culcăm prea târziu, ne sculăm prea obosiţi, citim prea puţin, ne uităm prea mult la televizor şi ne rugăm prea rar. Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile. Vorbim prea mult, iubim prea rar şi urâm prea des. Am învăţat cum să ne câştigăm existenţa, dar nu cum să ne facem o viaţă. Am ajuns până la lună şi înapoi dar avem probleme când trebuie să traversăm strada să facem cunoştinţă cu un vecin. Am cucerit spaţiul cosmic, dar nu şi pe cel interior. Am făcut lucruri mai mari, dar nu mai bune. Am curăţat aerul, dar am poluat solul. Am cucerit atomul, dar nu şi prejudecăţile noastre. Scriem mai mult, dar învăţăm mai puţin. Plănuim mai multe, dar realizăm mai puţine. Am învăţat să ne grăbim, dar nu şi să aşteptăm...

Prin parcul Zăvoi...

Noi, fetele...